RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RELICVÁRIU ~i n. Cutie făcută din metale prețioase, în care se păstrează rămășițele trupești ale unui sfânt. /<fr. reliquaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RELICVÁRIU s.n. Casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1) [în DN]. [Pron. -riu. / < fr. reliquaire, it. reliquario].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RELICVÁRIU s. n. casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1). (< it. reliquario, fr. reliquaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
relicváriu s. n. [-riu pron. -riu], art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
relicváriu, relicvarii s. n. Casetă portativă sau cutie de mari dimensiuni, folosită pentru păstrarea unor relicve sfinte (de obicei fragmente de oseminte), executată din metale prețioase și bogat decorată. Din această categorie face parte și pacificalul. – Din fr. réliquaire.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink