RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELÍCVĂ ~e f. 1) Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. 2) la pl. Rămășiță (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparținând unei persoane, considerate sfântă; moaște. /<fr. relique, lat. reliquiae
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELÍCVĂ s.f. 1. (la pl.) Moaște. 2. (Fig.) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< lat. reliqua, cf. it. reliquia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELÍCVĂ s. f. 1. obiect rămas din trecut și păstrat ca amintire (scumpă). 2. (pl.) moaște. (< fr. relique, lat. reliquiae)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RELÍCVĂ s. 1. rămășiță, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 2. (la pl.) v. moaște.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink