RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RELEGÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei; expulzare, izgonire, surghiunire; relegație. [< relega].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELEGÁRE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

relegáre s. f., g.-d. art. relegării; pl. relegări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RELEGÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. A plasa, a așeza. [< fr. reléguer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELEGÁ vb. tr. 1. a interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. a plasa, a așeza. (< fr. reléguer, lat., it. relegare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RELEGÁ vb. v. alunga, exila, expulza, goni, izgoni, ostraciza, proscrie, surghiuni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

relegá vb., ind. prez. 1 sg. relég, 3 sg. și pl. relégă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink