RELECTÚRĂ, relecturi, s. f. (Rar) Recitire. – Re1- + lectură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RELECTÚRĂ s. f. recitire, a doua lectură. (< fr. relecture)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
relectúră s. f., pl. relectúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
relecturá vb. I (semidoct) A reciti ◊ „A relectura istoria, a afla în faptele ei ideile scrierii unor noi opere, înseamnă [...] prețuire față de paginile inspirate, nemuritoare ale înaintașilor.” I.B. 19 I 76 p. 5 (din re- + lectura)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
relectúră s.f. Recitire, a doua lectură ◊ „G.S. mi-a promis o relectură atentă [...]” R.lit. 5 XI 70 p. 20. ◊ „Juriul premiului anual pentru roman Goncourt s-a reunit la 1 octombrie după ce s-au făcut «lecturile de vacanță», în total 174 de romane. S-au ales 24 de cărți pentru «relectură».” R.lit. 17 X 74 p. 23. ◊ „M.D. câștigă la relectură, senzația prospețimii se păstrează intactă.” R.lit. 20 VII 78 p. 2 (din re- + lectură; cf. fr. relecture; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink