rejucáre s. f., g.-d. art. rejucắrii; pl. rejucắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

rejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejoácă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

rejucáre s.f. în sint. meci rejucare (sport) Partidă jucată în întâlnirile de cupă în cazul în care echipele au terminat un meci anterior la egalitate ◊ „În meci rejucare contând pentru optimile de finală ale «Cupei ligii engleze» la fotbal, echipa Tottenham Hotspur a învins cu scorul de 20.” R.l. 26 XI 75 p. 5 (din re- + jucare)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink