REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REGURGITÁ vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. [P.i. -tez. / < fr. régurgiter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REGURGITÁ vb. intr. a-i veni cuiva alimentele ingerate din stomac sau esofag în gură, fără efort de vomă. (< fr. régurgiter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

regurgitá vb., ind. prez. 1 sg. regurgitéz, 3 sg. și pl. regurgiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink