REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REGULARISÍRE s. v. aranjare, orânduire, reglementare, stabilire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

regularisíre s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REGULARISÍ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

regularisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. regulariseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink