REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabilesc, în cadrul un ei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGULAMÉNT ~e n. Ansamblu de reguli cu caracter normativ care reglementează diverse activități. /<lat. regulamentum
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGULAMÉNT s.n. Totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine, o anumită normă; statutul, normele de funcționare internă ale unei instituții, ale unei asociații. ♦ Norme elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. regulamentum, it. regulamento, fr. règlement, rus. reglement].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGULAMÉNT s. 1. (înv.) reglement. (~ militar.) 2. v. statut.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regulamént s. n., pl. regulaménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regulamént-cádru s.n. Regulament cu caracter general ◊ „Regulamentul-cadru privind răspunderile, organizarea, funcționarea și dotarea cluburilor de performanță.” Sc. 22 XII 77 p. 5 (din regulament + cadru)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea și conducerea Țării Românești și a Moldovei sub ocupația rusă (1828-1834), prevăzute prin Convenția de la Adrianopol (1829). Întocmite de două comisii formate din câte patru boieri moldoveni și patru munteni, sub președenția consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse în aplicare în 1/13 iul. 1831 în Țara Românească și în 1/13 ian. 1832 în Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au menținut și au întărit privilegiile boierimii, precum și obligațiile clăcașilor. Ele au constituit o aspră legislație agrară. R.O. au îngrădit puterea domnească, au introdus principiul separării puterilor în stat, au instituit adunările obștești (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice și au creat altele noi. R.O. au favorizat îmbunătățirea organizării administrative, dezvoltarea capitalismului și, prin dispozițiile aproape identice, au pregătit unirea celor două țări române. Au fost abrogate în 1858, în urma Convenției de la Paris.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink