REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REGRETA. 2) (despre un decedat) A cărui moarte trezește un sentiment de adânc regret; biet. /v. a regreta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁT, -Ă adj. Care provoacă regrete. // s.m. și f. Cel a cărui moarte a provocat regrete. [Cf. fr. regretté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) a cărui moarte a provocat regrete. (< fr. regretté)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

regretát s. m., adj. m., pl. regretáți; f. sg. regretátă, pl. regretáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A REGRETÁ regrét 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁ vb. I. tr. A-i părea rău, a avea remușcări, a se căi. [P.i. regrét. / < fr. regretter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REGRETÁ vb. 1. v. căi. 2. (înv. și pop.) a plânge. (Își ~ păcatele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

regretá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. regrét, 3 sg. și pl. regrétă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink