REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁRE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Reglare ≠ dereglare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A REGLÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr. régler].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁ vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. si fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A regla ≠ a deregla
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. regléz, 3 sg. și pl. regleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGLÁRE (‹ regla) s. f. Acțiunea de a regla. ♦ Ansamblu de operații executate cu ajutorul unor dispozitive și legături prin care o mărime fizică a unui proces tehnic sau a unei instalații este adusă și menținută într-o dependență prestabilită față de o altă mărime. Poate fi automată sau manuală. ♦ Ansamblu de operații efectuate asupra unui sistem tehnic înainte de punerea lui în funcțiune, cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau funcționării sistemului respectiv.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink