RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanța, prin competența sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărțile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÉGE ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de șah) Piesă care ocupă o poziție principală. 4) (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÉGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanța sa). 3. Piesa principală la jocul de șah. ♦ Popă, rigă (la cărți). [< lat. rex].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÉGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanța, reputația sa. 3. piesa principală la jocul de șah. ◊ crai, popă, rigă la jocul de cărți. (< lat. rex)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÉGE s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rége (régi), – Monarh. Lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s. m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga. – Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s. f. (cană de bere; țigară populară în trecut); regalist, s. m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s. f. (monarhie); regat, s. n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regățean, adj. (din România înainte de unirea din 1918); regent, s. m., din fr. régent; regență, s. f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regește, adv. (ca regii); regină, s. f., din lat. regina (sec. XIX).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rége s. m., pl. regi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGELE-PĂSĂRILOR s. v. pițigoi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGELE-PÉȘTILOR s. v. regină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sport-rége s.n. Sport de mare popularitate; fotbal ◊ „Nu sunt microbist, nu mă ocup cu problemele diverse și complexe pe care le ridică sportul-rege, n-am mai fost pe un stadion de ani de zile.” I.B. 5 XII 73 p. 1. ◊ „Această anchetă este binevenită în rândul amatorilor sportului-rege.” I.B. 19 III 74 p. 3. ◊ „Mingea folosită de sutele de bărbați eroi ai sportului-rege a fost concepută special pentru condițiile din Mexic [...]” I.B. 6 VI 86 p. 7 (din sport + rege)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRO REGE SAEPE; PRO PATRIA SEMPER (lat.) pentru rege adeseori; pentru patrie totdeauna – Deviza lui Colbert, ministrul regelui Franței, Ludovic XIV.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
QUIDQUID DELIRANT REGES, PLECTUNTUR ACHIVI (lat.) orice le trăznește prin minte regilor se abate pe capul grecilor – Horațiu, „Epistulae”, I, 2, 14. Oamenii simpli au de suferit de pe urma nechibzuinței monarhilor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REGI, două cărți canonice din „Vechiul Testament”, tratând istoria regilor de la sfârșitul domniei lui David (965 î. Hr.) și urcarea pe tron a lui Solomon (c. 965 î. Hr.) până la decăderea statului Iudeu (586 î. Hr.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rége, regi s. m. Suveranul unui regat; persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. ◊ Regele iudeilor = a) atribut dat pruncului Iisus de către magi când întreabă pe Irod: „Unde este regele iudeilor ?” (Mat. 2, 2); b) denumire dată în batjocură de către Pilat pe tăblița pusă pe crucea răstignirii cu textul „Acesta este Iisus, regele iudeilor” (Mat, 27, 37); c) (la ortodocși) inscripție prescurtată care se pune pe crucea de la mormânt; I.N.R.I. = Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. – Din lat. rex, -gis.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink