REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFRIGERÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care refrigerează; cu proprietatea de a scădea temperatura. Agent ~. /<fr. réfrigérant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFRIGERÉNT2 ~e n. Dispozitiv într-o instalație de distilare care servește la condensarea vaporilor produși prin fierbere. /<fr. réfrigérant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFRIGERÉNT, -Ă adj. (Rar) Care răcește, răcitor. // s.n. Aparat dintr-o instalație de distilare care răcește prin condensare vaporii produși prin fierbere. [Cf. fr. réfrigérant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFRIGERÉNT, -Ă I. adj. care produce frig. II. s. n. aparat dintr-o instalație de distilare care răcește, până la condensare, vaporii produși prin fierbere. (< fr. réfrigérant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFRIGERÉNT adj. v. frigorigen.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
refrigerént adj. m. (sil. -fri-), pl. refrigerénți; f. sg. refrigeréntă, pl. refrigerénte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
refrigerént s. n. (sil. -fri-), pl. refrigerénte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink