REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTOMETRÍE f. Totalitate a metodelor de determinare a indicilor de refracție ai substanțelor. /<fr. réfractométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracție ai diferitelor substanțe. [Gen. -iei. / < fr. réfractométrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTOMETRÍE s. f. disciplină care studiază metodele și procedeele de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor. (< fr. réfractométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

refractometríe s. f. (sil. -frac-, -tri-), art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink