refractáre s. f., g.-d. art. refractării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracterele. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se împotrivește la ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

A REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. [Și se refractează] /<fr. réfracter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi înalte. Cărămidă ~ă. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistență influențelor străine; lipsit de receptivitate. /<fr. réfractaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi înalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezistă, se împotrivește; rebel. [< fr. réfractaire, cf. lat. refractarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (despre materiale) rezistent la temperaturi înalte. 2. (fig.; despre oameni și s.) care se împotrivește; nesupus, rebel. (< fr. réfractaire, lat. refractarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR adj. v. încăpățânat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

refractár adj. m. (sil. -frac-), pl. refractári; f. sg. refractáră, pl. refractáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink