REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

REFORMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival (despre persoane) Care face reforme; care reformează. 2) (despre idei, teorii etc.) Care prevede reforme. /<fr. réformateur, lat. reformator, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFORMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Propagator) de reforme, (cel) care reformează, care înnoiește. 2. (Înfăptuitor, adept) al Reformei (2). [Cf. fr. réformateur, lat. reformator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește. 2. (înfăptuitor) al Reformei (2). (< fr. réformateur, lat. reformator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REFORMATÓR adj. v. înnoitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; f. sg. și pl. reformatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink