REFONTÁ vb. tr. 1. retopi; a turna din nou. 2. (fig.) a reface. (după fr. refondre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFÓNTĂ s. f. refacere (în întregime). (< fr. refonte)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
refóntă s.f. (franțuzism) Refacere ◊ „Nu era nevoie de o refontă, deoarece în versiunea ei inițială dramatizarea este remarcabilă.” R.l. 25 VII 75 p. 2 (din fr. refonte)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink