REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLECTOMÉTRU ~e n. Dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a suprafeței corpurilor prin comparare cu suprafața unui corp de referință. /<fr. réflectometre, germ. Reflektometer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLECTOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea calității luciului suprafeței corpurilor. [< fr. reflectomètre, cf. lat. reflectere – a întoarce, gr. metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLECTOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea puterii reflectante a suprafeței corpurilor. (< fr. reflectomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reflectométru s. n. (sil. -flec-, -tru), art. reflectométrul; pl. reflectométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink