REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

refléct s. n. (sil. -flect), pl. reflécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink