REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REFECĂTÚRĂ s. v. refec, tiv, tivitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink