REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REECHILIBRÁRE s.f. Revenire la starea de echilibru. [< re- + echilibrare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REECHILIBRÁRE s. recumpănire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reechilibráre s. f., pl. reechilibrări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Re1- + echilibra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REECHILIBRÁ vb. tr. a echilibra din nou. (< fr. rééquilibrer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REECHILIBRÁ vb. a recumpăni.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reechilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. reechilibréz, 3 sg. și pl. reechilibreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. reechilibréze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink