REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUPLICATÍV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reduplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. reduplicatívi; f. sg. reduplicatívă, pl. reduplicatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink