REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUCĂTÓR ~i m. chim. Substanță care într-o reacție cedează unul sau mai mulți electroni, oxidându-se. / a reduce + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUCĂTÓR s.n. Reductor (2). [< reduc(e) + -(ă)tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUCĂTÓR s. (CHIM.) reductor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reducătór s. m., pl. reducătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

REDUCĂTÓR (‹ reduce) s. m. 1. Substanță chimică care în reacția de oxidoreducere cedează electroni, oxidându-se; reductor (3). 2. (BIOL.) Descompunător; organism (îndeosebi bacterie sau ciupercă) care își obține energia necesară prin descompunerea chimică a materiei organice moarte. Au un rol important în cadrul circuitului materiei în ecosistemele naturale.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink