REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REDHIBITÓRIU, -IE adj. v. redibitoriu.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

redhibitóriu adj. m. [-ria pron. -riu], f. redhibitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. redhibitórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink