REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDHIBIȚIÚNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

redhibițiúne s. f. (sil. -ți-u-). g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink