RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. [< recuza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; f. sg. recuzátă, pl. recuzáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECUZÁ recúz tranz. jur. 1) (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcția pe care o exercită; a refuza. 2) A nu recunoaște ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui. ~ un argument. / < récuser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁ vb. I. tr. A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. [P.i. recúz. / < fr. récuser, cf. lat. recusare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁ vb. I. tr. a respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i competența, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. II. refl. a refuza de a judeca o pricină, a se declara incompetent; a se sustrage. (< fr. récuser, lat. recusare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁ vb. (JUR.) a refuza, a respinge. (A ~ un jurat, un complet de judecată.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recuzá vb., ind. prez. 1 sg. recúz, 3 sg. și pl. recúză; conj. prez. 3 sg. și pl. recúze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink