RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUZÁȚIE s. v. recuzare, refuzare, respingere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recuzáție s. f. (sil. -ți-e), art. recuzáția (sil. -ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink