RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURSÓRIU, -IE adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. [Pron. -riu. / cf. fr. récursoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURSÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se exercită dreptul de recurs. (< fr. récursoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

recursóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. recursórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. recursórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink