RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUNOSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adj. Care poartă (cuiva) recunoștință. [După fr. reconnaissant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adj. care poartă (cuiva) recunoștință. (după fr. reconnaissant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECUNOSCĂTÓR adj. îndatorat, obligat, (înv.) mulțumitor. (Îți rămân ~ pentru serviciul făcut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recunoscătór adj. m. cunoscător
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink