RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECULÁ pers. 3 ~eáză intranz. tehn. (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Arma a reculat. /<fr. reculer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reculá vb., ind. prez. 3 sg. reculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink