RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recuceríre s. f. cucerire
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Felicia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A RECUCERÍ ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍ vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recucerí vb. cuceri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink