RÉCTO s. n. invar. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RÉCTO n. invar. (în opoziție cu verso) Prima față a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. recto
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÉCTO s.n. (op. verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). [< fr., lat. recto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTO¹- elem. rect²(o)-. ()
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RÉCTO² s. n. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). (< fr., lat. recto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RÉCTO s. v. față.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Recto ≠ contrapagină, verso
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

récto s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

recto tono (cuv. lat. „sunet drept”) (Greg.), lectură sau recitare rectilinie pe o singură notă [tenor (4)], fără inflexiuni. V. psalmodie.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink