RECTITÚDINE, rectitudini, s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate: sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTITÚDINE rectitúdini f. 1) Caracter rectiliniu. 2) fig. Spirit de dreptate, de justețe. /<lat. rectitudo, ~inis, fr. rectitude
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTITÚDINE s.f. 1. Starea, calitatea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit de dreptate; sinceritate. ♦ Conformitate cu rațiunea, morala, datoria. [Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo, it. rectitudine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTITÚDINE s. f. 1. însușirea unei linii drepte. 2. (fig.) conformitate cu rațiunea, morala, datoria. (< fr. rectitude, lat. rectitudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rectitúdine s. f., g.-d. art. rectitúdinii; pl. rectitúdini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink