RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ◊ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTILÍNIU ~e (~i) 1) (despre mișcări) Care se desfășoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /<fr. rectiligne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mișcări) care se desfășoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTILÍNIU adj. v. drept.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Rectiliniu ≠ curbliniu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rectilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. și f. rectilínii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink