RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTÁL ~ă (~i, ~e) anat. Care ține de rect; propriu rectului. /<fr. rectal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTÁL, -Ă adj. Referitor la rect, al rectului. [< fr. rectal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECTÁL, -Ă adj. referitor la rect. (< fr. rectal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rectál adj. m., pl. rectáli; f. sg. rectálă, pl. rectále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink