RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECRUTÓR s.m. (Ist.) Cel care făcea recrutările de soldați (mercenari). ♦ Cel care recrutează membri pentru un partid, pentru o asociație. [< fr. recruteur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECRUTÓR s. m. 1. persoană care face recrutări din armată. 2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație. (< fr. recruteur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recrutór s. m., pl. recrutóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recrutór s.m. Cel care recrutează (soldați mercenari) ◊ „Individul este un anume Brown, de meserie vânzător de arme și recrutor de mercenari pentru Africa australă.” Sc. 19 I 78 p. 6 (cf. fr. recruteur; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink