RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRÚT ~ți m. 1) Tânăr încadrat de curând într-o unitate militară. 2) fig. Persoană atrasă de curând într-o activitate; începător; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regruta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRÚT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRÚT s. v. debutant, începător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

recrút s. m. (sil. -crut), pl. recrúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink