6 definiții pentru «recrudescență»   declinări

RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRUDESCÉNȚĂ ~e f. 1) Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută. 2) Înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare. /<fr. recrudescence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRUDESCÉNȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRUDESCÉNȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECRUDESCÉNȚĂ s. v. agravare, înrăutățire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recrudescénță s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink