RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re1- + cromare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECROMÁRE s.f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor ulterioară unei alte tăbăciri. [< recroma].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECROMÁRE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recromáre s. f. (sil. -cro-) cromare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Re1- + croma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECROMÁ vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr. rechromer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECROMÁ vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr. rechromer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recromá vb., ind. prez. 1 recroméz, 3 sg. și pl. recromeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink