RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECONFORTÁ ~éz tranz. A face să se reconforteze; a întrema. Ceaiul ~ează. /<fr. réconforter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RECONFORTÁ mă ~éz intranz. A căpăta forțe noi (după o boală sau după o stare de oboseală, de depresiune etc.). /<fr. réconforter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) fortifica, a (se) reface fizic sau moral. ♦ tr. (Fig.) A îmbărbăta, a încuraja, a consola. [< fr. réconforter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. a (se) întări, a (se) fortifica. II. tr. (fig.) a îmbărbăta, a încuraja, a consola. (< fr. réconforter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFORTÁ vb. 1. v. întrema. 2. v. recrea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reconfortá vb., ind. prez. 1 sg. reconfortéz, 3 sg. și pl. reconforteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink