RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. [< reconfirma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

reconfirmáre s. f. confirmare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFIRMÁ, reconfirm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECONFIRMÁ reconfírm tranz. A confirma din nou. /re- + a confirma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFIRMÁ vb. I. tr. A confirma din nou. [P.i. reconfírm. / cf. fr. reconfirmer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONFIRMÁ vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reconfirmá vb., ind. prez. 1sg. reconfírm, 3 sg. și pl. reconfírmă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink