RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă; 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÚRĂ s.f. Lucrare a rețetelor; farmacografie. ♦ Loc într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise. [< germ. Rezeptur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÚRĂ s. f. 1. preparare în farmacie a medicamentelor după rețetă; locul unde se prepară aceste medicamente. 2. formulă de compoziție a unui material plastic. (< germ. Rezeptur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÚRĂ s. v. farmacografie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink