12 definiții pentru «receptor»   declinări

RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acțiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. récepteur, germ. Rezeptor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÓR2 õáre n. 1) Aparat sau instalație care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transformă curentul alternativ receptat în unde sonore, reproducând sunetul inițial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascultă și prin care se vorbește. /
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÓR3 ~i m. fiziol. Formație terminală a nervilor care transmite excitațiile sistemului nervos central. /<fr. récepteur, germ. Rezeptor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; (p. ext.) piesă care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECEPTÓR s. (FIZ.) pâlnie. (~ul telefonului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Receptor ≠ emițător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

receptór (fiziol.) s. m., pl. receptóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RECEPTOR RADIO parte componentă a unei instalații de emisie-recepție care captează semnalele radio, transformă și extrage informațiile transmise pentru a putea fi redate în formă acustică sau vizuală. Receptorul radio selecționează semnalul atât din multitudinea de semnale și zgomote din antenă, transformă tensiunea modulată din înaltă în joasă frecvență (video) și amplifică semnalul primit până la nivelul funcționării normale a aparatului final. Receptoarele radio profesionale sunt destinate rezolvării unor probleme tehnice speciale (radiocomunicație, radiolocație, radionavigație etc.)Receptorul radio are următoarele caracteristici principale: gama de unde, variază de la unde miriametrice și kilometrice la unde milimetrice și optice și de la receptoare radio cu mai multe game de unde (radiocomunicații) la receptoare radio cu frecvențe fixe (radiolocație) și caracterul modulației (în amplitudine, în frecvență, în fază).
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink