RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALESCÉNȚĂ s.f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. [< fr. recalescence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALESCENȚĂ s. f. creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. (< fr. recalescence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

RECALESCÉNȚĂ (‹ fr. {i}; {s} re¹ + lat. calescere „a se încălzi”) s. f. (METAL.) Creșterea spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformărilor în stare solidă (transformări polimorfice, eutectoide etc.) și la subrăciri mari, când căldura latentă de transformare se degajează brusc, ridicând temperatura cu câteva grade.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink