RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpățânat. 2. v. indisciplinat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránți; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink