RECĂSĂTORÍRE, recasătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re1- + căsători.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE RECĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. A se căsători din nou. /re- + a se căsători
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recăsătorí vb. căsători
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink