REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

rebegeálă s. f., g.-d. art. rebegélii; pl. rebegéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink