REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

REBÉC ~uri n. (în epoca medievală) Instrument muzical cu trei coarde, folosit de menestreli. /<fr. rebec
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REBÉC s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REBÉC s. n. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab. (< fr. rebec)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rebéc s. n., pl. rebécuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

rebec (‹ arab. rabâb, rebâb; sp. rabé, rabel), instrument cordofon cu arcușul de forma arcului, de origine arabă, cu 2-3 coarde, utilizat în Europa sud-vestică în sec. 11-15. Jgheabul capului, gâtul și corpul instr. erau confecționate dintr-o singură piesă de lemn. A fost înlocuit cu instr. care s-au dezvoltat din cruth*. Echiv. fr. rubebe, it. ribeca.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink