REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

realtoíre s. f. (sil. re-al-), pl. realtoíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re¹- + altoi².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

realtoí vb. (sil. -re-al-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realtoiésc, 3 sg. realtoiéște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink