READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

READMÍTERE s.f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei. [< readmite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

readmítere s. f. (sil. re-ad-) admitere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

READMÍTE vb. III. tr. A admite din nou, a reprimi. [P.i. readmít. / cf. fr. réadmettre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

READMÍTE vb. tr. a admite din nou. (după fr. réadmettre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

READMÍTE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

readmíte vb. (sil. re-ad-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít; conj. prez. 3 sg. și pl. readmítă; part. readmís
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink