REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce, revenire. – V. reîntoarce.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REÎNTOÁRCERE s. returnare, revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reîntoárcere s. f. întoarecere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re¹- + întoarce (după fr. retourner).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A REÎNTOÁRCE reîntórc tranz. A face să se reîntoarcă. /re- + a întoarce
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REÎNTOÁRCE mă reîntórc intranz. A se întoarce din nou; a se reînturna; a se înapoia. /re- + a se întoarce
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reîntoárce vb. întoarce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

reîntoarcere, reîntoarceri s. f. (tox.) revenire treptată a unui toxicoman la o stare de normalitate, după dispariția efectelor drogului ingerat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink